Stii ca eu nu as fi ajuns pana aici niciodata, si vreau sa iti multumesc. Timpul ce a trecut si imaginatia viitorului, sunt minunate, si ti se datoreaza in special tie. Te-am pierdut, odata, in timp, e lucrul care uneori ma sperie,cand ma gandesc la el,si inca simt goulul ala in mine.Ai reusit,cumva,prin inocenta ta, sa faci din mine ce nu a reusit nimeni, si ce multi nu credeau vreodata.M-ai facut sa vad faptul, ca eram un nesimtit,nenorocit,prost,etc. Si pentru asta ai fost,si esti cel mai bun lucru care mi s-a intamplat.Ai fost prima careia i-am spus "Te iubesc",si lucrul asta nu il pot uita.
(Iubtei mele ..Anonim)
Multumiri.
As vrea sa multumesc persoanelor care m-au ajutat sa fiu cine sunt, chiar daca nu am devenit mare lucru. In primul rand le multumesc nespus parintilor si fratelui meu. Iar mai apoi le multumesc lor, oamenii care au avut si au incredere in mine: Ileana Manole; Nina Bercan; Bogdan Soare; Valerian Netolitzchi; Dan Albu; Luceta Albu; Ruxandra Piti; Dragos Manea; Roxana Luncanu; Ecaterina Barbat; Mihai Popovici; Mihai Denis; Dragos Stefanescu; Ovidiu Berbecaru; Iulia Mohora; Cristina Bucur; Mircea Balan; Mihai Ionescu; Piroska Dabija; Gabriel Marica; Catalina Barasch; Elena Davitoiu; Adrian Campurean si nu in ultimul rand Alexadru Mihai,Raluca Resmerita si Hajni Ilyes. Fara ei n-as fi ajuns nicaieri. Va multumesc!
Din zgomot de aluna.
Printre altele, in toti acesti ani, ai incercat sa iti gasesti un scop, lucru ce pare simplu pana ajungi sa intrii in detalii. E greu! E al naibii de greu! E ca o aluna, bagata in capul tau, care din cand in cand sare si iti loveste tot ce ai. Te obisnuiesti tu cu ea, dar e acolo si din deseori te macina. Si te gandesti, oare ce sa fac? Ce sa urmez si unde sa ajung? Si pleci in drumul tau plin de gropi pana acolo, si nu realizez cat de mare devine aluna din capul tau, odata cu trecerea lunilor si a anilor.
In fine, ajungi la varsta maxim acceptata de creierul tau, pentru aceasta problema, si intrii intr-o criza. O criza dureroasa, aluna ta face coaja si nu mai rezista mult. Si atunci, daca nu te-ai decis, nu ramane decat sa inchizi ochii, sa alegi si sa speri ca o sa iti placa…
De ziua mea
Cu cateva zile in urma am decis sa nu incerc sa scriu ceva aici, nu pentru ca mi-ar fi lene, ci pentru ca nu prea pare interesant. Din pacate, nu pot sa ma abtin.
Da! Astazi e ziua mea. Fac 19 ani, 19 primaveri, 19 ierni, 18 veri si 18 toamne. Dilema? Ca in fiecare an la aceasta ora, ce am invatat? Putin(probabil), desi par multe. Am invatat despre prieteni, parinti, dragoste si maniere. Am invatat ca oricum le combini pe astea patru, iese ceva bun. Ce n-am invatat? N-am invatat cum se fac banii. Pana acolo mai am.
Dar ieri, 24 mai, am invatat o gramada de lucruri noi. Cum ar fi regretul, nu ca termin liceul, ci ca nu imi voi mai revedea colegii pe atat de des. Regretul ca in 4 anii de zile am fi putut iesi in fiecare zi, si sa ne simtim la fel de bine cum ne-am simtit ieri. Si imi pare rau, si am cei mai buni colegii, si sunt sincer cu ei! Si ii iubesc, din tot sufletul!
Si in final, la multi ani mie….acolo, dupa toate prioritatile.
Visand..
Cand eram mic visam. Visez si acum dar nu la fel de mult ca atunci. Atunci nu erau atat de multe probleme, atat de multe lucruri de rezolvat. Atunci era doar ciocolata, erau doar acadele, placeri maxime pentru acea vreme dar mofturi pentru ziua de astazi. Cert este ca atunci erau si greu de obtinut. Tin minte fiecare minut pe care l-am plans pentru un Kinder Surprize. Eram atat de obsedat de dulciuri si viata parea atat de simpla. Din pacate am crescut, si tot crescand apar noi lucruri colosale si vise din ce in ce mai greu de indeplinit. Acum chiar ca as vrea sa ma intorc in timp.
Poate ca faptul ca vreau sa ma intorc in acele timpuri este cel mai greu de indeplinit vis…
Pentru a valorifica o intrebare ce nu am primit-o de la nimeni.
De ce scriu?
Ei bine, scriu pentru ca ma face sa ma simt incredibil de bine, incredibil de usurat. Scriu pentru ca tu, cititorule, sa ai posibilitatea sa patrunzi partial in gandurile mele infinite, sa poti sa ma intelegi. Scriu pentru a te imbarbata si pentru a promova ideea de bine si ideea de schimbare a oamenilor, in sufletul tau. Scriu pentru ca imaginatia mea imi sugereaza asta si scriu pentru ca inima imi trimite degetele catre taste, atunci cand sunt pe net, ci nu catre pix, atunci cand am o foaie. Scriu pentru speranta mea de a schimba ceva in aceasta lume dezorientata, si pentru speranta de a schimba ceva in dezorientarea mea odata cu lumea. Scriu pentru ca scrisul ma vindeca de toate problemele, si ma trezeste ori de cate ori necazurile ma adorm. Scriu pentru mine, pentru tine, pentru el sau pentru ea. Eu nu incerc niciodata sa scriu ce simt altii, in schimb scriu ce simte inima si sufletul meu. Scriu pentru ca ma face sa ma simt incredibil de bine, incredibil de usurat.
11 Mai
Privindu-se in oglinda, intr-o zi ca oricare alta, inima ii batea revoltator. Sangele curgandu-i rapid prin venele bolnave, nerabdator si parca turbat. El nu petrece mult timp in baie, dar oglinda ocupa un loc special in rutina sa zilnica. E vorba de un timp de relaxare, de intrebari si de sugestii, pe care multi il au si putini il recunosc. Pentru el este cel mai important moment al unei zile. Este pauza de viata in care pur si simplu isi pune intrebari. Cine esti? Ce vrei sa fii? Ce vrei sa faci? Cat vrei sa stai? Cum vrei sa lupti? Sunt toate intrebari ce primesc un raspuns mut in exterior, dar rasunator in suflet.
Un tip intra intr'un bar
[Insotit de paharul de wiskey irlandez, stau la o masa, in umbra, exact ca in filmele western]
Tipul intra, saluta pe toata lumea, isi da jos palaria, haina, si se aseaza la tejghea. Pare popular, desi fata nu pare ca l-ar ajuta. Mustata si barba lui arata ca si cum nu ar mai fi fost ingrijite de secole, cearcanele i se vad de la mila departare iar noroiul de pe pantaloni are un aspect proaspat. Curiozitate? Da! Ce cauta un asa hal de om intr-o locatie plina de aspecte demne de respectat?
[Deja problemele mele nu mai detin atata importanta, iar atentia mea se indreapta catre intrebarea de mai sus.]
Asa ca sorb nerabator din wiskey asteptand detaliile ce ma vor conduce catre un raspuns. Tipul comanda bere, si nu orice bere, una romaneasca. O deschide, bea jumate si mai cere una, de rezerva. Doar nu o sa ia o pauza dupa ce o termina. Judec ca si cand ce face el este in regula. Si eu am zile in care simt nevoia de o bere ieftina dupa munca. Incepe o discutie cu barmanul
[De aici totul capata contur.]
“E incredibil domnule!” spune el pe un ton aproape penibil de ridicat. “Un om nu poate avea succes cu o carte in ziua de azi. Nu ti-o mai tipareste, nu ti-o publica…E incredibil domnule! M-am chinuit luni intregi la povestea asta de dragoste. Luni intregi domnule! Si nimic! Auzi! Cica finalul e ambigu! Personajele sunt confuze, si actiunea e neverosimila! Sunt profund dezamagit”
[Brusc mi se face mila.]
Stiu ce inseamna sa ii privesti pe altii in ochi atunci cand nu iti recunosc efortul depus. Sunt perfect constient de asta. Asa ca in loc sa ma intorc la problemele mele, aleg sa ii cer discret cartea. “O poveste de doar 100 de pagini” spune el cu un glas parca mai incantat decat acela revoltator de mai devreme.
[Intr-adevar, cele 45 de minute “irosite” pe analizarea la prima vedere a povestii acestui om cu un stil dezgustator trec foarte repede, iar carea mi se pare o reala opera de arta.]
Morala: Traim intr-o lume in care eticheta pusa pe o persoana apare de la prima intalnire. Din pacate ne-am obisnuit cu acest fapt, iar pentru unii a devenit o obsesie. Noi, romanii, nu dam sanse oamenilor cu potential din motive penibil de minore. Daca la noi ura ar avea valoare economica, am fi cel mai bogat popor. E dezgustator!
Tribute to my grandmother
Trebuie sa sti ca aceste randuri le scriu cu lacrimi in ochi…
Bunica mea este o persoana speciala nu doar prin statutul ei, ci si pentru lucrurile pe care ma ajutat sa le invat. La inceputul vietii mele a spus: “Mie nu imi place cum suna statutul de bunica”, si asta nu pentru ca s-ar fi facut de ras, ci pentru ca a vrut sa i se spuna modest “mamaie”. Pe langa faptul ca este o mama care a stiut sa isi invete copii adevaratele valori ale vietii dar si treburile gospodaresti, a reusit sa ne ofere, mie si fratelui meu, toata dragostea, cat am fost langa ea dar si la distanta. Primele lucruri despre viata le-am invatat in casa batraneasca din Braila, o casa fara dus, apa calda si multe alte lucruri, care au devenit azi mari necesitati, iar eu consider ca cei sapte ani de acasa s-au ingramadit foarte lejer in doi ani de zile petrecuti la bunici.
Ea pare acum la optzeci de ani, neschimbata. Are acelasi zambet si aceiasi duiosie cand ne vede, si parca ii vad interiorul cum radiaza atunci cand o imbratisez si ii spun ca o iubesc. Mereu ii spun ca o iubesc! Niciodata nu am sa pot afla cand va fi ziua in care “discutia” noastra se va intrerupe, si nici nu imi pot imagina ce voi simti atunci cand am sa constientizez ca nu am sa o mai vad niciodata, s-o mai imbratisez sau sa o sarut usor pe frunte. Un lucru important invatat de la ea ramane faptul ca oricat de slabit ai fi, esti un luptator si este loc de munca pentru cei pe care ii iubesti. Asta o intinereste! O face sa se simta ca la cinsprezece ani.
Invata din asta! Iar daca ai posibilitatea sa iti vezi bunica, fa-o cat mai des! Esti norocos ca o ai aproape, iar viata este instabila. Niciodata nu sti cand vine ziua in care totul se sfarseste.
Inima peste creier.
Deseori ma intreb ce vreau sa fac in anii ce vor urma, atat in viitorul apropriat cat si in 20-30 de ani. Asta este intrebarea cu cel mai ridicat grad de dificultate si cel mai mare risc. Niciodata nu gasesti un raspuns concret. Am invatat ca un important principiu in alegera multor lucruri, printre care si scopul vietii, este acela de alege cu inima, sufletul, in defavoarea creierului. Sunt satul de incercarile mele de a dobori aceasta regula, asa ca m-am hotarat sa cedez in fata sufletului meu, si sa il intreb ce vrea defapt.
Si l-am intrebat. “Ce vrei?” Mi-a raspuns printr-o usoara teorie. “Eu sunt diferit de alte suflete slabe controlate de minte. Eu cred in ideea de a tinti cat mai inalt si de a tine capul sus indiferent ce fac. Eu nu vreau, ca altii, bani, masini, o fericire imaginara, un trai bun, o gramada de posibilitati sau o functie cat mai inalta”. Fiind silit de curiozitatea mea, am continuat sa il interoghez. “Si atunci ce vrei?”. “Eu vreau sa cuceresc lumea. Iar prin aceasta cucerire sa nu crezi ca vreau sa o conduc. Conducerea nu ma intereseaza, eu vreau sa o studiez. Sa pot sa rad cand rad chinezii, si sa plang odata cu americanii. Vreau sa beau cu belgienii si sa fumez cu olandezii. Asta vreau! Prieteni, dragoste, incredere si puterea de a merge mai departe indiferent de situatie. Astea sunt valorile. Bunuri materiale? Sunt de neevitat cand traiesti cum vreau eu sa traiesc.”
Am imbratisat cu pasiune, in acel moment, alegerea facuta, si mi-am luat adio de la vechiul meu principiu de prost gust. Eram pur si simplu scarbit de creierul meu.
“Dar ai nevoie si de el!” mi-a spus sufletul, perfect constient de emotiile mele. “De ce sa mai am nevoie de el? El a calcat in picioare toate gandurile mele spre traiul corect.” i-am replicat. “Corect. Dar pe langa faptul ca puterea de a ierta este o alta valoare sufleteasca, trebuie sa fi constient ca el este silit sa te ajute in calatoria ta, de azi inainte, spre lucrurile pe care ti le-am spus. Eu fac proiectul si il supraveghez, dar el e cel care munceste si te duce acolo. Este un bun angajat, nu merita sa te razbuni”
Am invatat ca nu este o rusine sa porti conversatii cu tine insuti. Am invatat adevaratele valori, si stiu ca nu pot da gres. Si cel mai important, mi-am facut o ierarhie a interiorului meu.
Cetatea si maneaua.
Ce mai poti cere de la trecut cand vezi ce a mai ramas din el? Si aici ma refer la partea materiala a lumii. Astazi am vizitat un loc linistit al Sucevei, zona manastirii Zamca. A fost ca o iesire dintr-o capsula cu energie negativa, catre o atmosfera de pace cu obiceiuri arhaice. Imaginea secolului XVII imi palpaia fara oprire in fata ochilor. Ce sa mai spun despre “crima” pe care oamenii au comis-o, si au botezat-o “oras”? Praful, inghesuiala, zgomotul si rautatea oamenilor te fac sa vrei sa renunti la eticheta de orasan, si sa iti traiesti zilele in confortul unui taran de munte sau campie.
Din pacate linistea unui loc pasnic este adeseori ucisa de asa zisi “migratori” de la oras, care sparg pacea prin muzica si zgomotul lor. Peisajul istoric vechi este distrus de istoria din ziua de azi. Pacat!
Despre caldura si Suceava
Cum se leaga? Foarte simplu. Nici nu imi vine sa cred ce caldura e in trenul Bucuresti-Suceava. Aer conditionat? Pauza, nu merge! Sunt cam 6 ore jumate pana la Suceava City, asta inseamna vreo 390 de minute si multe secunde. Infernal! Mai ales ca pustiul de 4 ani de langa mine e mai stresant decat bataia rotilor pe sine. Si mergem, mergem, mergem…si nu mai ajungem. Normal, au trecut doar 15 minute. Mai sunt 375….pffff
Despre Intelepciune, Invatatura, Bunul Simt si Dragoste
Intr-o lume reala, cea din ziua de azi, exista si o lume imaginara, bazata in special pe calitati. Imi imaginez calitatile ca niste oameni, exact ca noi.
A existat odata un tip, imbracat mereu la costum si cravata. Il chema Bunul Simt. Tinea mereu capul sus si respecta pe cei din jur de fiecare data. Atragea priviri placute, dar si priviri pline de invidie. Nimeni nu-l contesta. Toata lumea ii raspundea cu acelasi respect. Din pacate, nu mai exista. Un bou cu o dacie a dat peste el.
Boul cu dacia se numeste Nesimtirea. Nu-I pasa de nimic, totul “I se cuvine”. Injura, scuipa asculta manele la maxim. Nu respecta pe nimeni. A profitat de batranetea Bunului Simt, si ia luat locul. Nevasta-sa e Fericirea, o tarfa imbracata in roz care nu mai are aceleasi calitati ca raposata maica-sa. Ea este caracterizata acum prin Bamboo, Mercedes(alb sau negru), ruj mult si expresie a fetei care iti da un “pupic” in fiecare poza.
Astia doi au un vecin, la etajul 9, cu mult deasupra lor. Numele lui e Intelepciunea. Locuieste singur de secole, si nimeni nu stie de starea lui. Tace de fiecare data cand Nesimtirea il injura si il scuipa. Nu traieste bine din punct de vedere material, dar adevaratele lui valori se afla in spiritul sau.
Intelepciunea este vecin de palier cu Invatatura. Se inteleg bine, si des se viziteaza pentru discutii si sah. Invatatura este o fiinta mai slaba decat Intelepciunea, dar tot atat de neinteleasa. Traiesc amandoi in acelasi mediu, desi in apartamente diferite, si judeca atunci cand este nevoie, spre deosebire de familia Nesimtirii.
Undeva la mijloc, pe la etajul 5, isi are locul Dragostea. O respectabila doamna batrana, ce intinereste prin valorile si obiceiurile sale. Este si ea afectata de Nesimtire si falsa Fericire. Nu le spune nimic. Ei nu o merita. Rareori, cand iese pe strada, transforma uratul in frumos si indiferenta in afectiune. A fost odata violata de unul Materialism, dar si-a revenit cat de cat.
Din pacate viata imaginara, care ar trebui sa arate doar frumos, este deseori influentata de urat. In ea se tine un razboi infinit, care a inceput odata cu accidentul boului cu dacia.
One day, but not today!
Dimineata, ora 6.00. Ma trezesc in urletele alarmei de la telefon, si parca nu am nici un chef. Nici pofta de mancare n-am. Ma gandesc doar cum sa scap mai repede de sentimentul asta apasator, si de ceata pe care dimineata ti-o arunca in ochi. Grijile astea inutile parca se spulbera odata cu intrarea in dush. Nimic nu e mai bun decat un dush fierbinte care brusc iti insenineaza ziua. Deabia dupa ce imi rezolv socotelile cu somnul ramas in mine, apuc sa vad lumina diminetii, soarele parca arzator si insetat cu lumina. Cafea? Da va rog! Una mare, cu lapte, servita in cana mea preferata. Acum e din ce in ce mai bine, parca traiesc! Alegerea hainelor este o lupta in fiecare zi. Tricou? Camasa? Bluza? Ce bine traiau Adam si Eva! Si ies din casa. Urmeaza 6 pasi, 12 trepte, 17 pasi, o deschizatura de usa, si inca 5 trepte. Asta fara a socoti kilometrul parcurs pana la autobuz. Ciudat e cum poate o zi sa fie asa frumoasa, dar are in componenta atatia oameni tristi, cu capul in pamant. Sa iei autobuzul la primele ore ale diminetii e un lux, nimeni nu pute. Trec 2 statii si cobor. Scoala e ca un castel prin care nu te pierzi. Ii mai lipsesc doar hainele alea de epoca. Orele sunt atat de plictisitoare incat nici nu merita trecute in povestea asta. Poate doar pauzele in care te simti bine, in compania colegilor, fac scoala mai frumoasa. Si dupa scoala? Acasa bineinteles! In universul camerei mele. Urmeaza 20 de minute in care incerc sa intru in pielea lui Hendrix, cu chitara prafuita. Restul….restul e o dupamiaza plictisitoare, cu o masa de seara si o gustare, un antrenament de 2 ore si ce a mai ramas din pachetul de tigari. Noapte Buna!
Identitatea pustiului se capata in liceu..
Si mai sunt doar cateva luni…
Dedic acest post tuturor colegilor mei, cu care am reusit sa ma maturizez in timpul liceului. Ati fost minunati
Paseam incet pe scarile liceului de pe Ferdinand I, fara a sti ce ma asteapta. Am intrat in clasa a 9a F, si am rostit cu o voce emotionata “Buna, eu sunt Lucian”. Surprins am fost de replica “Buna Lucian!”, plina de bucurie. In prima ora, uitandu-ma prin clasa, toti se uitau la mine. A fost ciudat, ca nu mam simtit ciudat. Si asa m-am alaturat clasei de filologie, in drumul pentru titlul nescris de “cea mai buna clasa”. Certuri? Au fost! Dar unde lipsesc?
Am fost, de cele mai multe ori, o clasa unita. Am avut rezultate foarte mari, dar nu asta conteaza. Conteaza faptul ca am avut profesorii care au stiut sa ne fie aproape, si au stiut ce sa faca cu noi. Trebuie spus ca am avut materii precum istoria, muzica, franceza sau fizica, unde nu eram 30 de elevi si un profesor, ci 31 de prieteni. Le multumesc cu acest prilej tuturor profesorilor de la care am invatat si altceva decat materia predata.
Corul liceului, care avea in componenta peste jumatate din clasa noastra, a cunoscut cele mai bune rezultate odata cu noi, dar a capatat si cea mai buna mentalitate. Am castigat, si am pierdut cu capul sus, insetati de munca si bucurandu-ne, ca un copil care se bucura de o inghetata.
Clasa a 11a, pentru noi, a insemnat o mare pierdere. Un bun soldat a parasit razboiul. Angela, bolnava de cancer, a murit dupa multe luni de lupta la sol, cu boala. Si noi am luptat pentru ea. Acest fapt a ridicat ideea de echipa a clasei. Din pacate, lupta am pierdut-o, dar Angela va ramane mereu in sufletele noastre, razand cu noi si scurgandu-si lacrimi in momentul final al liceului. Dumnezeu sa o ierte!
Clasa a 12a, prezent. Ce pot sa mai spun? Acum e “fiecare pentru el”, dar in acelasi spirit unit. Luptam, si ne mentinem calitatea, indiferent de ora la care ne trezim. E greu! Stim, dar ce e greu trece.
Stau si ma intreb, poate daca eram in alta parte era mai bine? Nu cred. Ce ar fi liceul fara: Dege, Viki, Roxana Aiu, Iulia Udrescu, Iulia Nebuna, Chira, Ada, Mada, Vivi, Luciana, Miruna, Ruxi, KIKI, Raluca, Vio, Zuza, Sabina, Eda, Iulia Daicu, Dragos, Ninu, Andreea Hash, Diana, Deea Kartman, Rontzi, Milly, Petruta, Ane, Stf, Cristiana si Diriga. As fi ca un jucator fara echipa.
Va multumesc din suflet pentru ca m-ati suportat in acest timp. Va iubesc pe toti!
De vazut..
Eu am vazut multe! Am vazut lumina diminetii, si apusul trist al soarelui. Am vazut ora 12, si noaptea si ziua. Am vazut minutele scurgandu-se catre infinit si secundele alergand aproape de ele. Am vazut cum un om se naste, si cum moare. Am vazut oameni trecand cu viteza luminii de la fericire la tristete. Am vazut muntii cum se inalta spre cer si marea cum aduce val de nicaieri. Am vazut baieti inalti si slabi, si fete mici si grase. Am vazut ca negru langa alb, creeaza o diferenta. Am vazut doar sase corzi pe o chitara, tigari si bautura, am vazut ochelari de soare ce iti ascund privirea ferindu-te de veninul celorlalti ochi. Am vazut bani, o groaza. Am vazut case ca-n povesti si ruine vechi, pustii. Am vazut tara mea ca pe cel mai de pret lucru, si am vazut ca ma pot insela. Eu am vazut multe! Dar cel mai mult am simtit…
Draga dragoste..
As vrea sa pot sa te inteleg. Imi doresc ca lumea sa te accepte, si sa fi mereu langa mine. Esti cel mai frumos sentiment de pe lumea asta, si singurul pentru care merita sa traiesti. Apari, aprinzi, mentii, dar din pacate in multe cazuri dispari. De ce? De ce nu traiesti vesnic? Nu esti om!
Trebuie sa sti ca lumea ar fi altfel fara tine. Doar tu dai speranta mai mult ca orice alt lucru. Dar ti-o spun din nou, de multe ori dispari. De ce? Traiesti in mine! Sau mai bine spus, traiesc prin tine! Ma ajuti, chiar daca imi inchizi ochii si nu imi pot asculta vocea mintii niciodata din cauza ta. Ai fost langa mine de fiecare data cand am avut nevoie, si sper sa te tin aproape mereu. Nu multi te gasesc asa de usor si repede cum o fac eu. Dar de multe ori dispari. De ce?
Astept raspuns!
Te iubesc!
Prin prezenta noastra se regasesc miliarde de aspecte ale vietii, imposibil de identificat de catre fiecare om al acestei lumi. Traim, si ne regasim, in toate povestile de viata. Pentru noi exista doar un tipar, vechi si prafuit, pe care nimeni nu il mai ia in seama de ceva vreme. Eu traiesc, in primul rand, prin dragoste! Poate altii traiesc prin bani sau prin cine stie ce obiect, dar nu exista om care sa nu traiasca cel putin o buna vreme prin ce traiesc eu, la fel cum nici eu nu pot spune ca nu traiesc macar o clipa prin ce traiesc altii. Eu nu pot face diferenta intre oameni, si chiar daca incerc, realizezi in gandu-mi ca nu sunt in masura. Nici tu nu poti face diferenta intre oameni! Nici el! Nici ea! Numai El! Traim cu impresia ca viata e un scenariu bine scris si foarte lung, dar uitam sa ne traim zilele. Nu acuz pe nimeni, fac acelasi lucru. Dar oare cum putem sa scapam de aceasta apasare de care suntem constienti? Ciudat! Am realizat de curand ca nu timpul este cel de prêt. Am realizat ca lucrurile incluse in timp sunt cele importante, si ca ele ar trebui sa nu fie de neglijat. Am invatat ca poti sa ai tot timpul din lume, si sa te plictisesti.
Mihai.
mbracat intr-un palton gros si negru, cu niste ghete de piele in picioare, purtand o expresie trista ce ascunde sentimentele adevarate, Mihai- un simplu tanar dintr-o lume proasta, isi pierde timpul in fata unui restaurant select. Ce asteapta el? Habar n-am! Dar dupa aproximativ 20 de minute se apropie de el o fata. O fata cu parul negru precum carbunele si o fata intrebatoare.
-Ce-i cu tine? Intreaba fata speriata parca.
-Am avut o zi grea. Boul de la birou mi-a cerut iar sa completez chestionarele pentru vanzare, si cand sa plec, mi-a spus ca iar le-am gresit. Nu mai suport, e prea mult si prea stresant.
-Te cred- ii spuse fata- dar e slujba pe care ai vrut-o, e bine platita, iar pana apare ceva mai bun trebuie sa te sacrifici.
-Trebuie sa iti spun ceva… Murmura tanarul, parca plin de tristete.
-E de rau?
-Nu, ba din contra, sper sa fie de bine. Esti tot ce am visat vreodata, si trebuie sa stii ca nu pot sa te scot din minte. Ma trezesc gandindu-ma la tine, si dorm visandu-te. Imi alini momentele grele, si imi umplii sufletul de si mai multa bucurie in clipele bune. Cand toate visurile mele se vor implini, te vreau langa mine. Te iubesc!
Am nevoie de ceva timp in lumea mea, in universul meu rezumat la o camera slab decorata, cu un birou, un pat si doua rafturi. Am nevoie sa tip, sa cant, sa sar in sus, sa cad, sa ma ridic si sa ma intreb iar “cine sunt?”. Am nevoie sa imi fac un rost, sa imi gasesc o cale. Sunt prea multe, si nu le dovedesc!
Kid!
“Pustiule esti mic! Nu-ti dai tu seama ce urmeaza, dar din pacate cineva trebuie sa iti spuna. Nu e chiar asa roz, si in nici un caz asa de usor. Nu spun ca nu vor veni zile bune, dar cele rele sunt alea ce iti vor umbri sufletul. E pacat stiu, pielea ta ferma si inocenta din ochii tai parca nu merita atata cruzime. Imi pare rau! Dar sa sti ca toti am fost in locul tau, chiar daca e greu de crezut, si toti am descoperit rand pe rand tristetea, greutatea si apasarea.
Trebuie sa sti si ca persoanele dragi, cand poate nu te astepti, vor pleca. Cand poate te astepti sa revina, nu vor mai reveni. Trebuie sa iti dai seama ca oamenii care te iubesc cu adevarat nu te ajuta din interes, si trebuie sa sti ca prietenii adevarati sunt cele mai de prêt personae. Ah da, si daca vrodata esti satul si nu mai poti, trebuie sa sti ca persoanele care-ti sunt alaturi nu ti-au gresit poate, si nu ai dreptul sa te razbuni pe ele
Exista si dragostea pustiule. E alt lucru pe care il descoperi cand nu te astepti, si tot un lucru care uneori doare. E chiar cel mai dureros. Dar pustiule trebuie sa fi sincer, si sa iti expui sentimentele de fiecare data cand ele exist. Trebuie sa inveti ca “te iubesc” uneori raneste dar de cele mai multe ori este ocrotitor.
Incearca sa fi un erou! Incearca sa fi pregatit, in orice moment, sa iti dai viata pentru prietenii tai, pentru familie si pentru orice lucru important pentru tine. Incearca sa iti ti si dusmanii aproape, dar cel mai important, incearca sa ai cat mai putini. E pacat ca trebuie sa sti lucrurile astea de acum. Viata uneori doare, dar merita traita din plin. Asa ca urmeaza-ti drumul tu! Gaseste-ti ceva pentru care merita sa lupi si lupta!”
Jocurl Puterii(GQ)
Pe Mandruta il stiu aproape dintotdeauna, in ipostaze din cele mai diverse. Pioneratul si antreprenoriatul la SOTI si Tele7abc, consacrarea la ProTv, managementul de real succes instaurat la Ziarul Financiar…I-am fost profesor, timp de un semestru (la contestata Facultate de Jurnalism si Stiintele Comunicarii a Universitatii din Bucuresti), i-am citit interviurile cu personaje feminine-icon alre paradigmei contemporane, precum si exploziile militant-intelectuale din Dilema si l-am presat cu predarea (in ultimul moment) a materialelor cand s-a aflat in ipostaza de colaborator GQ. I-am admirat tenacitatea cu care si-a recastigat audientele de prime-time la Antena 1 si pasiunea pe care o impartaseste pentru iahting si pilotaj. Cu toate astea, am pastrat destula curiozitate sincera, autentica, in ceea ce il priveste. Asa ca nu iti voi povesti cum a scartait usa biroului in care a avut loc sedinta foto, nici ce culoare avea puloverul in care si-a facut aparitia Lucian. In schimb…
Dragos Placinta: Ce inseamna puterea pentru tine? Ce semnificatie personala atribui acestui concept, atat de des uzitat?
Lucian Mandruta: Puterea e ceea ce ne lipseste cand facem primul pas, tinuti de mana de parinti. Puterea e un dar care vine, se insinueaza in noi cu timpul. Puterea vine din incercari: prima lupta cu gravitatia, primele lacrimi, primele dureri. Puterea e despre a merge mai departe dupa o infrangere, nu despre a castiga tot timpul. Mai demult, un filozof ii spunea unui soldat: “Cea mai mare victorie e cea impotriva propriilor slabiciuni.” Dar asta nu cred ca e putere adevarata. Un om puternic isi priveste slabiciunile cu intelegere. Le cultiva. Le accepta in altii, pentru ca doar lupul rupe cu dintii beregata vanatului mai slav ca el. Omul, care e puternic prin mintea lui, cauta sa-l inteleaga pe celalalt, mai ales cand acesta calca stramb, cand nu reuseste.
(O discutie joviala cu un tip care, desi vorbeste in fiecare seara despre politica, crede ca inca nu e momentul sa o si practice. Poate si pentru ca a impartit o vreme acelasi studio cu Silviu Brucan..)
Am considerat ca aceasta bucata de interviu, cu Lucian Mandruta, din revista GQ, este o lectie buna pentru cei ce nu inteleg uneori conceptul de putere..
Voi
Avem nevoie de voi! Suntem baieti, si chiar daca nu vi se pare, suntem fiinte pline de dragoste si pasiune (mentionez ca poate cateodata nu o prea aratam). Voi sunteti cele mai frumoase creaturi ale lumii, si meritati din plin rangul la care sunteti aduse. Dar cine va urca pana la nivelul ala? Noi, cu siguranta! Fara repros, transmit cuvintele astea fetelor care au poate o definitiie gresita a noastra, fetelor care nu ne acorda atentia dorita niciodata si fetelor care cauta mereu baiatul perfect. Nimeni nu e perfect din punctul asta de vedere, iar voi trebuie sa va dati seama ca dragostea nu depinde de lipsa defectelor, ci de acceptarea si iubirea lor. Exista in fiecare un “te iubesc” spus devreme, doar ca noua ne este frica sa il spunem. Exista dragoste la prima vedere, dar unora le este frica sa o recunoasca.
Sunt lucruri multe, care fac viata sa merite, care ii dau valoare, dar in mod sigur cel mai important este dragostea. Este un subiect inepuizabil, care ingrijit si rasfatat, dureaza zeci de ani. Asa ca voi fetele trebuie sa va bucurati, pentru ca noi in sinea noastra ne bucuram, si va iubim intr-un fel mai aparte, mai intai pentru ca existati.
Sunt lucruri multe, care fac viata sa merite, care ii dau valoare, dar in mod sigur cel mai important este dragostea. Este un subiect inepuizabil, care ingrijit si rasfatat, dureaza zeci de ani. Asa ca voi fetele trebuie sa va bucurati, pentru ca noi in sinea noastra ne bucuram, si va iubim intr-un fel mai aparte, mai intai pentru ca existati.
Si aici ma intorc la subiectul…
… “scoala”. Ce inseamna? “Scoala”? A da! Locu ala unde mergem sa fumam in pauze, sa dormim la ore, sa ne intalnim toti si sa plecam. Da! Imi amintesc de scoala. Dar nu ar trebui sa facem altceva acolo? Parca mi-a spus mama acum 11 ani ce trebuie sa fac acolo. Aaaa! Da ma! Trebuie sa invat. Singur? NU! Trebuie sa fiu invatat. Dar de cine? Stiu si asta! De oamenii aia care faceau scandal in Bucuresti sa li se dea mai multi bani. Mai multi bani pentru ce? Ii merita? Pentru ca mare parte din profesorii mei, nu prea au ce sa ma invete. Sau poate ca au dar nu o fac! Sau poate ca o fac, dar cu siguranta nu o fac cum trebuie! Da! Asta e! Exact aici vroiam sa ajung! Pacat de profesorii care chiar merita. Lista cu ei este insuficient de mare. Nu ai cum sa inveti de unul singur! Trebuite sa simti ca profu e cel mai bun prieten al tau, si el trebuie sa simta la fel. Asta e satisfactia unui profesor adevarat! Ideea de a schimba ceva in cunostinta si gandirea unui tanar. Punct :)
Te...
Te trezesti, te ridici din pat, te duci te speli, te hranesti, te speli pe dinti, te aranjezi, te pregatesti de plecare, te urci in lift, te joci cu cainele de la intrare, te duci inspre autobuz, te urci in autobuz, te prinde controlu, te dai jos, te rogi de controlor sa nu iti dea amenda, te duci pe jos la scoala, te intalnesti cu toti colegii/prieteni, te mai scapi de o tigara, te duci spre clasa, te bagi in banca, te uiti pe caiet, te duci dupa o cafea, te bagi in baie la inca o tigara, te duci iar spre clasa, te treci prezent pe foaie, te plictisesti la ora, te rogi d timp sa treaca, te duci in pauza la o tigara, te duci la ora, te asculta, te trimite in banca cu nota doi, te futi in ea de viata, te futi in ea de profa/prof. Te plictisesti si pleci de la ore, te duc spre casa, te asteapta iar cainele, te joci iar cu el, te urci iar in lift, te duci spre usa de la apartament, te bagi la ceva de mancare, te saturi, te pui la un serial, te pregatesti sa pleci. Te urci din nou in lift, te joci iar cu cainele, te duci iar spre autobuz, te dai jos intr-o statie, te intalnesti cu prietenii, te duci cu ei la o bere, te imbeti, te uiti pe nota de plata, te miri, te duci spre casa seara, te suna ai tai, te iau la intrebari, te droghezi?, te urci in autobuz, te dai jos acasa, te duci pe strada pe care locuiesti, te asteapta cainele iar, te joci cu el, te urci in lift, te duci la usa ta, te descalti, te pisi, te speli pe maini, te pui in pijamale, te uiti pe net, te bagi in pat, te pui pe somn. Dar nu “te” cam mult?
A simple kiss could change the world
Avem timp pentru toate.Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta - murim.
Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul … depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca EROI sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am dreptul sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede …
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit.
Iata, cum spun unii, “Tribute to friends”:
Locul 1: DRAGOS STEFANESCU
Frate, de cand te-am cunoscut am stiut ca o sa fim prieteni mult timp. Ai fost, si esti langa mine in cele mai rele momente,
cand imi vine sa ma dau cu capu de pereti de retardat ce sunt. Nu o sa isi dea seama nimeni niciodata cat de apropriati suntem,
la fel cum nimeni nu o sa vada cat de destept esti si cate lucruri, care dau pe spate pe oricine, sti. Multumesc ca esti langa mine
si ca pot avea incredere in tine. P.S. Odata ai sa arati si u la fel de bine ca mine :-s
Locul 1. DRAGOS MANEA
N-am crezut niciodata ca vom ajunge asa buni prieteni. Cum dracu ne-au trebuit 2 ani de liceu? In fine, esti special pentru ca burtos asa
cum esti esti mereu acolo. Si stiu ca vom termina liceul si poate nu o sa ne mai vedem asa des, dar nu vreau sa pierd legatura cu tine niciodata
(nu sunt gay). Imi place sa merg in Gaia, dar imi place la nebunie sa merg cu tine acolo, sa dam TURA. Multumesc ca ma intelegi :)) asa retardat :”>
Locul 1. MIHAI DENIS
E foarte greu sa joci baschet pe un teren, dupa ce a jucat Denis. E ca si cum intrii la curve dupa prietenu ala al tau cu pula mare. Ba, esti genial,
asa cum esti tu, in felul tau. Ador sa joc baschet cu tine (desi sa pasezi pe Pick-and-roll nu prea sti :P) si cand o sa ajung la Unicaja Malaga am sa
le recomand sa te contracteze si pe tine. Esti cel mai bun PG pe care l-am cunoscut si ma bucur sa te am “in my team” (nu aia de baschet). Multumesc
ca joci cu mine :D.
Locul 1. CRISTIAN CHIRA
Tzaraneeeeee :D esti genial. Imi place la nebunie sa te oripilez asa de dimineata, cum numai eu stiu (desi m-ai oripilat tu cu poza cu porcu :D). Te
cunosc de putin timp, dar am incredere in tine, si stiu ca vei fi acolo mereu. Esti gen baietas de aviatiei foarte de treaba (ca si Denis)
Locul 1. MIHAI IONESCU
BA, TE SUN EU SI ITI ZIC CE AM DE ZIS!
…si lista poate continua
Gentleman la psihiatru…
Exista multi oameni care vor, si incearca din rasputeri, sa se imbrace frumos si sa aiba un stil aparte. Multi nu stiu ca exista un infinit de reguli.
Eu insa am sa incerc sa dau cateva idei, sa marchez o serie de reguli(cam 10):
1. In primul rand, nu te imbraca pentru nimeni altcineva inafara de tine! E ok, si eu vreau sa fiu admirat, dar mai presus de toatea vreau sa pot sa ma admir singur.
Nu incerca sa atragi oameni, fa-i sa te admire. Ah da era sa uit, sa sti ca hainele nu agata fete! Tu le agati.
2. Un cap ras…este mult mai bun decat unul chel. Daca ai fi american, ai avea peste 1.90, si ai calatori mult, ai auzi numele Michael Jordan pocit in toate accentele pamantului.
La 10 ani dupa ce a jucat ultimul campionat in NBA, Jordan vinde probabil mai putine tricouri decat baschetbalistii tineri, dar cu siguranta nu ei sunt motivul pentru care terenurile
de baschet din Politehnica sunt pline de baieti rasi in cap, cu maieuri de polister, benzi pentru incheieturi, genunchere din bumbac si pantofi Air in picioare.
3. Gaseste un item care sa te reprezinte! Ochelarii lui Yves Saint Laurent au facut istorie. Palaria si monoclul lui Constantin Balaceanu Stolnici sunt legenda.
Jachetele din Tweed par dedicate clanului Kennedy, dar arata bine pe oricine.
4. Poarta papion! Cumpara-ti un papion clasic si invata cum sa il legi. Nu exista nici o scuza pentru un barbat cu smoking si papion gata legat. Colturile unui papion trebuie sa iti
ajunga in dreptul extremitatii ochilor.
5. Nodul cravatei trebuie sa fie conform staturii tale (nu prea mare daca esti mic de inaltime, si viceversa). Incearca sa obtii adancitura de sub el, pentru un plus de eleganta.
6. Parfumul. Expertul american in parfumerie Chandler Bur se intreaba: este oare in regula pentru gentlemanul de secol XXI sa foloseasca acelasi parfum in fiecare zi?
DA! O esenta folosita in fiecare zi ii va obisnui pe cei din jur cu prezenta ta, si cel mai important, oamenii te vor tine minte.
7. Un cardigan nu se incheie la primul si ultimul nasture. NICIODATA! Poate, cu indulgenta, il vei inchide la ultimul, dar in nici un caz la toti nasturii.
8. Sacoul la 2 nasturi se incheie la nasturele de sus, iar cel cu 3 nasturi la nasturele din mijloc. Incheie toti nasturii, si vei arata ca un frizer!
9. Daca-ti permiti un costum de calitate, facut pe comanda, nu mai sta pe ganduri! Iti va schimba pentru totdeauna felul in care te gandesti sa te-mbraci dimineata. Liniile perfect conturate,
confortul marit si eleganta indubitabila provoaca dependenta.
10. Batista de la piept a fost ucisa de Mad Men. Scoate la iveala un pic de manseta, dar nu mai mult de 2 cm. Acest strop de alb, un ceas bun sau niste butoni
reprezinta scanteierea necesara si suficienta.
Aici “se petrece” Romania
In fine…nu vreau sa povestesc despre verighete de aur, ochelari de soare, icre negre sau cine stie ce cacaturi. Vreau doar sa spun ca Romania “se inampla” prost! Si nu imi pasa ce fac bulgarii, sarbii sau ucrainienii..ma pis pe ei. Imi pasa ce facem noi. Iar odata cu mine, multora le pasa ce facem noi (romanii)…e simplu, nimic.
…..si nu e vina lor…oh nu, e chiar vina noastra. E vina mamei mele ca se uita fara oprire, zi de zi, la retardatii aia de la Realitatea TV, de la care nu va intelege niciodata nimic si nu va ajunge la un raspuns, doar va trece de la cacat la cacat. Si nu o spun cu rautate! NU! O spun pentru ca asta e Realitatea.
Pa...
[I MISS YOU I.]-Adica tu vrei sa-mi spui ca n-am sa mai vad niciodata…
-NU
-Adica n-am sa mai pot sa…
-NU
-Si nici…
-NICI
-De ce?
-Pai, iti aduci aminte ziua aia in care ti-am spus ca odata si odata totul se va termina? Mai sti cand ti-am spus sa incetezi pentru ca flacara aia mare, cea la care tineai cel mai mult, se va stinge?
-Da (trist)
-E uite astazi este! Este ziua in care ma rup de toate, in care renasc si o iau de la capat. Esti o alta lume, iar eu trebuie sa ma intorc in universul meu.
-….dar promitemi ca atunci cand te vei simti singura ai sa ma suni!
-Nu pot sa fac asta…
-De ce?
-Pentru ca nu pot fi atat de egoista. Nu pot sa o duc bine, iar cand acel bine se termina sa ma reintorc la tine.
-Bine, am inteles…
I just love the attitude. This is Mr. Cortina on the street in Paris
photo by The Sartorialist (www.thesartorialist.com)
Mai am un singur dor..
Mai am un singur dor:
În linistea serii
Sa ma lasati sa mor
La marginea marii;
Sa-mi fie somnul lin
Si codrul aproape,
Pe-ntinsele ape
Sa am un cer senin.
Nu-mi trebuie flamuri,
Nu voi sicriu bogat,
Ci-mi împletiti un pat
Din tinere ramuri.
the piano man (fragment)
It’s nine o’clock on a Saturday
The regular crowd shuffles in
There’s an old man sitting next to me
Making love to his tonic and gin
He says “Son can you play me a memory?
I’m not really sure how it goes,
but it’s sad and it sweet and I knew it
complete when I were a younger man’s clothes.”
The regular crowd shuffles in
There’s an old man sitting next to me
Making love to his tonic and gin
He says “Son can you play me a memory?
I’m not really sure how it goes,
but it’s sad and it sweet and I knew it
complete when I were a younger man’s clothes.”
Craciun Fericit.
25 decembrie 1999
Un pusti isi taraste picioarele cu greu prin zapada inghetata, oprinduse din loc in loc pentru a se reincarca si pentru a putea continua. O singura intrebare alearga prin intregul lui cap: “De ce la mine in familie, Craciun nu inseamna brad frumos luminat, colinde si atmosfera placuta?”
Great blog, great blogger.
Older brother near TNB, acting foolish.
Scarf: Pull and Bear
Pants: Zara Man
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
