Prin prezenta noastra se regasesc miliarde de aspecte ale vietii, imposibil de identificat de catre fiecare om al acestei lumi. Traim, si ne regasim, in toate povestile de viata. Pentru noi exista doar un tipar, vechi si prafuit, pe care nimeni nu il mai ia in seama de ceva vreme. Eu traiesc, in primul rand, prin dragoste! Poate altii traiesc prin bani sau prin cine stie ce obiect, dar nu exista om care sa nu traiasca cel putin o buna vreme prin ce traiesc eu, la fel cum nici eu nu pot spune ca nu traiesc macar o clipa prin ce traiesc altii. Eu nu pot face diferenta intre oameni, si chiar daca incerc, realizezi in gandu-mi ca nu sunt in masura. Nici tu nu poti face diferenta intre oameni! Nici el! Nici ea! Numai El! Traim cu impresia ca viata e un scenariu bine scris si foarte lung, dar uitam sa ne traim zilele. Nu acuz pe nimeni, fac acelasi lucru. Dar oare cum putem sa scapam de aceasta apasare de care suntem constienti? Ciudat! Am realizat de curand ca nu timpul este cel de prêt. Am realizat ca lucrurile incluse in timp sunt cele importante, si ca ele ar trebui sa nu fie de neglijat. Am invatat ca poti sa ai tot timpul din lume, si sa te plictisesti.