Stii ca eu nu as fi ajuns pana aici niciodata, si vreau sa iti multumesc. Timpul ce a trecut si imaginatia viitorului, sunt minunate, si ti se datoreaza in special tie. Te-am pierdut, odata, in timp, e lucrul care uneori ma sperie,cand ma gandesc la el,si inca simt goulul ala in mine.Ai reusit,cumva,prin inocenta ta, sa faci din mine ce nu a reusit nimeni, si ce multi nu credeau vreodata.M-ai facut sa vad faptul, ca eram un nesimtit,nenorocit,prost,etc. Si pentru asta ai fost,si esti cel mai bun lucru care mi s-a intamplat.Ai fost prima careia i-am spus "Te iubesc",si lucrul asta nu il pot uita.
(Iubtei mele ..Anonim)
Multumiri.
As vrea sa multumesc persoanelor care m-au ajutat sa fiu cine sunt, chiar daca nu am devenit mare lucru. In primul rand le multumesc nespus parintilor si fratelui meu. Iar mai apoi le multumesc lor, oamenii care au avut si au incredere in mine: Ileana Manole; Nina Bercan; Bogdan Soare; Valerian Netolitzchi; Dan Albu; Luceta Albu; Ruxandra Piti; Dragos Manea; Roxana Luncanu; Ecaterina Barbat; Mihai Popovici; Mihai Denis; Dragos Stefanescu; Ovidiu Berbecaru; Iulia Mohora; Cristina Bucur; Mircea Balan; Mihai Ionescu; Piroska Dabija; Gabriel Marica; Catalina Barasch; Elena Davitoiu; Adrian Campurean si nu in ultimul rand Alexadru Mihai,Raluca Resmerita si Hajni Ilyes. Fara ei n-as fi ajuns nicaieri. Va multumesc!
Din zgomot de aluna.
Printre altele, in toti acesti ani, ai incercat sa iti gasesti un scop, lucru ce pare simplu pana ajungi sa intrii in detalii. E greu! E al naibii de greu! E ca o aluna, bagata in capul tau, care din cand in cand sare si iti loveste tot ce ai. Te obisnuiesti tu cu ea, dar e acolo si din deseori te macina. Si te gandesti, oare ce sa fac? Ce sa urmez si unde sa ajung? Si pleci in drumul tau plin de gropi pana acolo, si nu realizez cat de mare devine aluna din capul tau, odata cu trecerea lunilor si a anilor.
In fine, ajungi la varsta maxim acceptata de creierul tau, pentru aceasta problema, si intrii intr-o criza. O criza dureroasa, aluna ta face coaja si nu mai rezista mult. Si atunci, daca nu te-ai decis, nu ramane decat sa inchizi ochii, sa alegi si sa speri ca o sa iti placa…
De ziua mea
Cu cateva zile in urma am decis sa nu incerc sa scriu ceva aici, nu pentru ca mi-ar fi lene, ci pentru ca nu prea pare interesant. Din pacate, nu pot sa ma abtin.
Da! Astazi e ziua mea. Fac 19 ani, 19 primaveri, 19 ierni, 18 veri si 18 toamne. Dilema? Ca in fiecare an la aceasta ora, ce am invatat? Putin(probabil), desi par multe. Am invatat despre prieteni, parinti, dragoste si maniere. Am invatat ca oricum le combini pe astea patru, iese ceva bun. Ce n-am invatat? N-am invatat cum se fac banii. Pana acolo mai am.
Dar ieri, 24 mai, am invatat o gramada de lucruri noi. Cum ar fi regretul, nu ca termin liceul, ci ca nu imi voi mai revedea colegii pe atat de des. Regretul ca in 4 anii de zile am fi putut iesi in fiecare zi, si sa ne simtim la fel de bine cum ne-am simtit ieri. Si imi pare rau, si am cei mai buni colegii, si sunt sincer cu ei! Si ii iubesc, din tot sufletul!
Si in final, la multi ani mie….acolo, dupa toate prioritatile.
Visand..
Cand eram mic visam. Visez si acum dar nu la fel de mult ca atunci. Atunci nu erau atat de multe probleme, atat de multe lucruri de rezolvat. Atunci era doar ciocolata, erau doar acadele, placeri maxime pentru acea vreme dar mofturi pentru ziua de astazi. Cert este ca atunci erau si greu de obtinut. Tin minte fiecare minut pe care l-am plans pentru un Kinder Surprize. Eram atat de obsedat de dulciuri si viata parea atat de simpla. Din pacate am crescut, si tot crescand apar noi lucruri colosale si vise din ce in ce mai greu de indeplinit. Acum chiar ca as vrea sa ma intorc in timp.
Poate ca faptul ca vreau sa ma intorc in acele timpuri este cel mai greu de indeplinit vis…
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
